LACURILE SUBANTARCTICE

Cu ajutorul sateliților, a radarelor și a imaginilor IR, s-au identificat sub pătura de gheață a Antarcticii adevărate lacuri și rețele hidrografice subterane.
In Antarctica sunt mai mult de 379 de lacuri subglaciare, multe dintre ele interconectate, cel mai mare fiind Lacul Vostok ingropat la 3,7 km sub gheata.

Unele dintre aceste lacuri nu au vazut lumina zilei timp de mai bine de 35 milioane de ani.
Fundul calotei de gheata a Antarcticii este lichid. Este cea mai mare mlastina terestra si adaposteste o întreaga biogeochimie.
Ideea ca o întreaga lume exista acolo unde nimeni nu banuieste este mai tulburatoare decât galaxiile despre care astrofizicienii spun ca se ciocnesc, fara ca nimeni sa-i poata contrazice. O întreaga lume aflata sub mii de metri de gheata asteapta sa fie studiata pentru a întelege viata pe Pamânt.

Lacul Mercer

Lacul Mercer a fost exploatat de oamenii de stiinta intre lunile decembrie 2018 si ianuarie 2019, in cadrul proiectului SALSA ( Subglacial Antarctic Lakes Scientific Access ). Ei au forat la o adancime de peste 1000 m sub gheata Antarcticii, de unde au extras monstre de apa, gheata si noroi.

Proiectul a fost condus de omul de stiinta John Priscu de origine romana. Priscu studiaza lacurile antarctice de mai bine de 35 de ani.
Membrii echipei se aşteptau să găsească forme microbiene de viaţă în aceste mostre - şi au găsit - însă au rămas surprinşi de ce era în noroi. Mostrele conţineau şi rămăşiţele unor mici crustacee (creaturi mai mici decât o sămânţă de mac) şi corpul unui tardigrad (o nevertebrată cu 8 picioare, cunoscută pentru abilitatea sa de a rezista unor condiţii din cele mai grele).
Descoperirea sugerează că aceste crustacee şi tardigrade au trăit la un moment dat pe continent şi au fost transportate cumva dinspre munţii din apropiere spre lac, de către râuri sau avansarea unui gheţar.

Desi apa din Lacul Mercer are o temperatura de -65 C, aceasta ramane in stare lichida. Cercetatorul Priscu spune ca acest lucru este posibil datorita presiunii enorme. Dacă puneți apă sau gheață sub presiune suficientă, acest lucru scade punctul de îngheț.
Cercetatorii cunosc mai multe despre suprafata planetei Marte decat despre mediul lacurilor subantarctice.

Lacul Whillans

Lacul Whillans se afla la o adâncime de 800m sub calota de gheață, având o adâncime de până la 15m, o suprafață estimată până la 60km2 și o temperatură de minus 0,49 grade Celsius.
În cadrul proiectului Whillans Ice Stream Subglacial Access Research Drilling (WISSARD), finanțat de National Science Foundation (NSF), cercetătorii au reușit să extragă probe de apă și sedimente în luna ianuarie 2013. Pentru a evita contaminarea probelor, s-a folosit o nouă tehnică de forare cu apă caldă.

Analiza probelor a arătat că apa din Lacul Whillans conține diverse microorganisme, unele dintre ele capabile să folosească rocile drept sursă de energie sau dioxidul de carbon ca sursă de carbon. Cercetătorii susțin că speciile sunt dificil de determinat în microbiologie, dar pot confirma că microorganismele nu provin dintr-o eventuală contaminare a echipamentului, au fost studiate la microscop, erau vi și se dezvoltau.

Coordonatorul proiectului, profesorul John Priscu (savant de origine romana, in prezent profesor de ecologie la Universitatea de Stat Montana), susține că multe dintre vietățile descoperite sunt organisme unicelulare din grupul Archaea. Brent C. Christner, principalul autor al studiului și profesor al Universității Louisiana State, susține că a fost obținută prima dovadă certă că sub calota Antarctică nu mai că există viață, ci un întreg ecosistem.
Descoperirea microorganismelor în Lacul Whillans dă speranțe astrobiologilor de a găsi viață în alte locuri din Sistemul Solar, cum ar fi Enceladus – satelitul planetei Saturn.

Lacul Vostok

Lacul Vostok a fost descoperit în 1977 lânga statia de cercetare Vostok în timpul unei activitati de cercetare cu ajutorul undelor radio, a grosimii ghetii în centrul Antarcticii de Est. În 1993, masuratorile altimetrice din satelitul ERS-1 au indicat faptul ca acest lac are cea mai mare adâncime de pe planeta.
Lacul Vostok este cel mai mare şi cel mai adânc dintre toate cele 150 de lacuri subglaciare izolate din Antarctica, ingropat la peste 3.200 de metri sub calota glaciară antarctică si care nu a mai fost expus aerului de aproximativ 20 de milioane de ani. Este suprasaturat cu oxigen, neasemănându-se cu vreun alt mediu cunoscut de pe Terra. Căldura geotermală din interiorul Pământului îi încălzește fundul, păstrându-l într-o stare lichidă. De asemenea, mii de metri pătrați de gheață izolează termic lacul Vostok de temperaturile extrem de mici de la suprafață, infuzându-l totodată cu oxigen la concentrații de 50 de ori mai ridicate decât cele la care sunt expuse în mod normal lacurile cu apă dulce de la suprafața planetei. Pentru că lacul nu primește deloc lumină, eventualii nutrienți nu pot exista decât în cantități mici. Dar acest lucru nu i-a împiedicat pe cercetători să fie extrem de entuziasmați cu privire la posibilele forme de viață pe care le-ar putea descoperi în lacul Vostok.

În 1996, cercetatorii rusi si britanici au combinat undele radio, datele altimetrice si seismice pentru a furniza cea mai edificatoare imagine a lacului existenta pâna în prezent. Lacul Vostok se întinde pe o suprafata de peste 14.000 de km2 (aproximativ de dimensiunea Lacului Ontario) si este acoperit de 3.710 m de gheata. Are o adâncime maxima de 510 m, o adâncime medie de 125 m, un volum de apa de 1800 km3 si se afla la 710 m sub nivelul marii. Luând în calcul masuratorile de densitate s-a stabilit ca are o vechime de 500000-1000000 de ani. Lacul Vostok are în compozitie apa dulce. Cercetatorii spera ca, lacul Vostok va servi drept laborator terestru natural, ajutând la întelegerea conditiilor care pot exista în presupusele oceane de suprafata de pe satelitii planetei Jupiter, Europa si Callisto.

Premiera Mondiala in anul 2012, cercetatorii rusi au reusit sa ajunga la suprafata misteriosului lac Vostok din Antarctica, ascuns sub un strat de gheata de aproape patru kilometri, dupa foraje care au durat peste 40 de ani. "După ce am eliminat orice posibilitate ca probele să fi fost contaminate, am descoperit bacterii cu ADN care nu coincide cu nicio altă formă de viaţă pe care o cunoaştem", a declarat Sergei Bulat, genetician la Institutul de Fizică Nucleară din Sankt Petersburg. In urma recoltarii probelor biologice din apa lacului s-au gasit 3500 secvente de ADN diferite. Totuşi, rezultatele cercetătorilor ruşi trebuie verificate şi de experţi independenţi înainte ca concluzia lor să fie acceptată.

Lacul Ellsworth

Lacul Ellsworth, situat în partea de vest a continentului antarctic, are cca. 14 km lungime, 2-3 km lăţime şi este adânc de 150 m. Se află "ascuns" sub calota glaciară antarctică, într-un loc în care aceasta are o grosime de de cca. 3 km.
Specialiștii cred că apele sale sunt căminul unor forme unice de viață, motiv pentru care abia așteaptă să îl exploreze.

Lacul Vida

Lacul Vida din Antarctica are caracteristici care, la prima vedere, l-ar face să pară inospitalier pentru viaţă: apa lui este de 7 ori mai sărată decât cea a oceanului, temperatura este de 13 grade sub zero şi în adânc domneşte un întuneric absolut. Şi totuşi, forând în stratul de gheaţă gros de 20 de metri, oamenii de ştiinţă au avut surpriza să descopere că apele lacului sunt pline de vieţuitoare.

Formele de viaţă găsite sunt reprezentate de bacterii, iar descoperirea lor alimentează speranţele oamenilor de a descoperi, într-o zi, viaţă pe planete ca Marte sau pe sateliţi naturali precum Europa, „luna” lui Jupiter.

Bacterille din lacul Vida, scoase la suprafaţă prin foraje la 27 de metri adâncime, aparţin unor specii necunoscute anterior. Aceste bacterii supravieţuiesc probabil metabolizând cantităţile mari de hidrogen şi oxizi de azot care se găsesc în apele sărate şi lipsite de oxigen ale lacului.