Baza ştiinţifică Law-Racoviţă (din golful Prydz, Antarctica de Est) este denumită astfel în onoarea primului biolog care a studiat viaţa din Antarctica, savantul român Emil Racoviţă, cu ocazia primei expediţii ştiinţifice care a iernat în Antarctica, nava Belgica, în perioada 1897-1899 şi a lui Philip Law, primul cercetător australian în zona Larsemann Hills (în 1958). La data de 9 decembrie 2011, staţia a primit noua denumire Law-Racoviţă-Negoiţă ca recunoaştere internaţională pentru contribuţia exploratorului român Teodor Negoiţă la dezvoltarea ştiinţelor antarctice.
Demersul dr.ing. Teodor Negoiţă, primul român care a atins Polul Nord pe schiuri (21 aprilie 1995), de a inaugura o bază românească în Antarctica a început în anul 1997, când a început să prezinte lucrări la „Tratatul antarctic”, la care România aderase încă din anul 1971. Nici un român nu prezentase până atunci contribuţii evidenţiate prin cercetări. Teodor Negoiţă a beneficiat în anul 2000 de onoarea de a avea cuvântul de deschidere cu ocazia „Tratatului antarctic” desfăşurat la Londra, în faţa a 43 de ţări. Scopul acestei întâlniri a fost elaborarea unui cod de navigaţie în Mările Antarcticii, discuţiile de fond purtându-se pe baza lucrărilor prezentate de România, SUA şi Anglia. Negoiţă a prezentat studiul „Direcţii privind transportul maritim Antarctic şi protecţia mediului”.
Pentru contribuţia adusă la Ştiinţa Antarcticii, Teodor Negoiţă este desemnat Omul de Ştiinţă Internaţional 2003 de către Comitetul Ştiinţific pentru Cercetări Antarctice (SCAR) din cadrul Institutului de Cercetare Polară Scott (Cambridge, Marea Britanie). Dacă în lumea ştiinţifică internaţională numele acestui român este unanim respectat şi rostit cu îndreptăţită preţuire, acasă proiectele propuse de IRCP, în parteneriat cu universităţi şi institute de cercetare, sunt respinse rând pe rând la competiţiile naţionale din 2003 pe programele de cercetare-dezvoltare.
Spre deosebire de proiecte similare ale unor state europene, proiecte care sunt finanţate de statul respectiv, Staţia Law-Racoviţă era o iniţiativă privată. Ea se afla în subordinea Fundaţiei Antarctice Române, aflată la rândul ei în subordinea Institutului Român de Cercetări Polare, ambele organisme private. În lipsa sprijinului statului, Teodor Negoiţă este nevoit să susţină activitatea polară din banii pe care îi primeşte eşalonat de la sora lui, aflată temporar la muncă în Londra, precum şi din diverse sponsorizări.
După doi ani de negocieri cu Australia, cu prilejul întâlnirii anuale a Tratatului Antarctic, care s-a desfăşurat în oraşul Stockholm (Suedia) în iunie 2005, s-a semnat un acord prin care Australia a donat Fundaţiei Antarctice Române şi Institutului Român de Cercetări Polare, conduse de Teodor Negoiţă, una dintre bazele sale de cercetare de pe coasta de est a Antarcticii (Staţia Law).
Exploratorului român Teodor Negoiţă i-au fost recunoscute astfel eforturile de continuare a tradiţiei începute de Emil Racoviţă în urmă cu mai bine de un secol. „După mai bine de 100 de ani, l-am readus pe Racoviţă în Antarctica. Cea mai mare satisfacţie din cariera mea am avut-o când am preluat baza de la australieni. Am fost atât de emoţionat atunci, că nici nu puteam semna”, a mărturisit dr. Teodor Negoiţă într-un interviu din 2006 pentru ziarul „Gândul”.
Arhitecţii au avut nevoie de opt ani pentru a proiecta această construcţie hi-tech, capabilă să suporte condiţiile extrem de aspre ale mediului antarctic. Construirea bazei a durat alţi patru ani, deoarece în fiecare an nu s-a putut lucra decât în timpul unei perioade de nouă săptămâni, în timpul verii antarctice. Cu scopul de a inaugura staţia din Antarctica, Teodor Negoiţă a efectuat cea de-a XIII-a expediţia a sa în regiunile polare, petrecând două luni şi jumătate pe continentul antarctic, într-o echipă de cercetare alături de două femei, cercetătoare în domeniul biologiei şi biochimiei, primele românce în Antarctica. Scopul cercetării a fost, în afară de preluarea bazei, cel de a preleva probe de sol, sedimente şi microorganisme de pe continentul îngheţat. Statia a funcţionat timp de 10 ani între 2005 – 2015. În perioada în care staţia Law-Racoviţă din Dealurile Larsemann a funcţionat, au avut loc patru expediţii în Antarctica de Est în cadrul programului românesc de cercetări polare. Ţara noastră a reluat, în 2013, negocierile cu australienii pentru a putea utiliza, din nou, staţia, care în prezent este folosită de Australia, în calitate de proprietar, şi este oarecum în conservare.
România, nu doar că nu a prevăzut sume în buget pentru proiectele de cercetări polare, dar a şi desfiinţat Institutul Român de Cercetări Polare, înfiinţat în anul 1994 de Teodor Negoiţă. În schimb, Bulgaria a prevăzut, recent, pentru cercetările polare un buget de 1 milion de euro.
Staţia Law-Racoviţă-Negoiţă este compusă dintr-o clădire-laborator, cinci cabane satelit de tip iglu, fiind dotată cu radio VHF permanent funcţional, alimentat de la un panou solar, iar expediţiile au în dotarea lor şi telefoane prin satelit. Baza nu are personal permanent, ci este folosită de echipele expediţiilor româneşti şi australiene pe durata şederii lor în Antarctica, în special pe timpul verii polare (decembrie-februarie). Baza Law-Racoviţă-Negoiţă este situată într-o o zonă stâncoasă aflată la 3 km de coasta Ingrid Christensen. În apropiere, la aproximativ 2 km, se află Staţia Zhong Shan a Chinei, iar la 1 km distanţă, Staţia Progress II a Federaţiei Ruse. Distanţa faţă de Bucureşti a Staţiei Law-Racoviţă-Negoiţă este, în linie dreaptă, de 13.352 km. Accesul la baza polară românească din Antarctica se poate face în două moduri: fie cu elicopterul de la staţia Davis, aflată la aproximativ 80 Km NE, fie pe jos sau prin mijloace motorizate pe rutele stabilite de la cele două staţii vecine (rusă şi chineză), în cazul folosirii transportului naval.
Surse: www.rador.ro; adevarul
E-mail: contact@infoantarctica.com Copyright 2012- | Design by: Carmen
