Statia de Cercetare Vostok ( Rusia )

• Ora la Statia Vostok:

Construit in anul 1957 pe un platou de gheata, numele Statiei Vostok a fost dat dupa vasul rusesc de cercetare Bellinghausen.
Vostok în limba rusă înseamnă "Est".
Este situata langa Polul Sud Geomagnetic unde se manifesta fluxul magnetic al pamantului. Nici un turist ( in afara de membrii expeditiei internationale din 1989-90 ) nu a vizitat Statia Vostok. Statia este aprovizionata de asa zisele "tractor-trains" carora le ia o luna sa parcurga cei 1400 de la statia Mirny si ocazional de zborurile de la statia americana McMurdo.

In data de 28 august 2020 noua Statia de Cercetare Vostok a fost terminata si urmeaza a fi transportata in Antarctica intre 1 septembrie - 1 octombrie, unde va fi reasamblata. Noua statie va fi operabila peste aproximativ 3 ani de zile. Statia va oferi cazare pentru maximum 35 persoane in timpul verii si 15 persoane in sezonul de iarna si va fi suplimentata cu combustibil si mancare pe o perioada de 2 ani de zile. Complexul va fi alcatuit din 5 module: doua spatii pentru birouri, o clădire de birouri cu instalații de generare diesel și un sistem de tratare și stocare a apei, un depozit cu un generator diesel de rezervă și un garaj. Va avea chiar si o unitate medicală separată cu aparate de radiografie și ultrasunete, stomatologie, saună, biliard și sală de sport. Lungimea cladirii este de 140 m, latime 13,5 m si inaltime maxima de 17,5 m.The length of the complex is 140 m, the width is 13,5 m. Grosimea peritilor masoara 80 cm. Noua cladire va fi suspendata la o inaltime de 3 m deasupra solului pentru a preveni inzapeziria statiei pe o perioada lunga de timp.
Actuala statie este intr-o stare deteriorata si se afla sub 3-5 mentri de zapada. Ultima renovara a statiei a avut loc in anul 1982. Aceasta noua statie va inlocui cu totalitate toata baza de cercetare din Vostok.

Temperatura cea mai joasa inregistrata vreodata pe pamant a fost masurata la statia Vostoc - 89,6 °C.
Deși neconfirmat, s-a raportat că la Vostok temperatura a ajuns la –91 °C în timpul iernii din 1997.
In data de 31 martie 2020 s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura a lunii martie din 1982 incoace: - 75,3 °C
Cea mai ridicată temperatură înregistrată la Vostok este de –12.2 °C, care a avut loc la 11 ianuarie 2002.
Cea mai rece lună a fost august 1987, cu o temperatură medie de –75.4 °C și cea mai caldă lună a fost decembrie 1989 cu o medie de –28.0 °.

În plus față de temperaturile extrem de reci, alți factori fac din Vostok unul din locurile cele mai dificile de pe Pământ pentru locuirea umană: o lipsă aproape completă a umidității din aer, o medie a vântului de 18 km/h, uneori atingând la 97 km/h, o lipsă acută de oxigen din cauza altitudinii ridicate la 3488 m, o mai mare ionizare a aerului.
O noapte polară la statia Vostok durează aproximativ 130 de zile, de la jumătatea lunii aprilie până la sfârșitul lunii august, din care 80 de zile noapte astronomica polară (o perioadă de întuneric total, în care Soarele stă continuu mai mult de 18 grade sub orizont.).
Aclimatizarea la astfel de condiții poate dura de la o săptămână la două luni și este însoțită de dureri de cap, spasme ale ochilor, dureri de urechi, sângerări nazale, senzație de sufocare, creșterea bruscă a tensiunii arteriale, pierderea de somn, reducerea poftei de mâncare, vărsături, dureri articulare și musculare, artrită, și pierderea din greutate de 3–5 kg.

Activitatile de baza ale statiei de cercetare sunt: observatii meteorologice si actinometrice ( radiatie solara ), masuratori ale zapezii, măsurători totale ale conținutului de ozon și observații ale fenomenelor anormale din atmosferă, observații geomagnetice, inclusiv studii ionosferice și observații ale variațiilor câmpului electric, foraj si analiza gheatii, studiul influenței factorilor de mediu și a condițiilor micro-sociale asupra sănătății.

Lacul Vostok a fost descoperit în 1977 lânga statia de cercetare Vostok în timpul unei activitati de cercetare cu ajutorul undelor radio, a grosimii ghetii în centrul Antarcticii de Est.
În 1993, masuratorile altimetrice din satelitul ERS-1 au indicat faptul ca acest lac are cea mai mare adâncime de pe planeta.
Lacul Vostok este cel mai mare şi cel mai adânc dintre toate cele 150 de lacuri subglaciare izolate din Antarctica, ingropat la peste 3.200 de metri sub calota glaciară antarctică si care nu a mai fost expus aerului de aproximativ 20 de milioane de ani. Este suprasaturat cu oxigen, neasemănându-se cu vreun alt mediu cunoscut de pe Terra.
Căldura geotermală din interiorul Pământului îi încălzește fundul, păstrându-l într-o stare lichidă. De asemenea, mii de metri pătrați de gheață izolează termic lacul Vostok de temperaturile extrem de mici de la suprafață, infuzându-l totodată cu oxigen la concentrații de 50 de ori mai ridicate decât cele la care sunt expuse în mod normal lacurile cu apă dulce de la suprafața planetei.
Pentru că lacul nu primește deloc lumină, eventualii nutrienți nu pot exista decât în cantități mici. Dar acest lucru nu i-a împiedicat pe cercetători să fie extrem de entuziasmați cu privire la posibilele forme de viață pe care le-ar putea descoperi în lacul Vostok.

În 1996, cercetatorii rusi si britanici au combinat undele radio, datele altimetrice si seismice pentru a furniza cea mai edificatoare imagine a lacului existenta pâna în prezent.
Lacul Vostok se întinde pe o suprafata de peste 14.000 de km2 (aproximativ de dimensiunea Lacului Ontario) si este acoperit de 3.710 m de gheata. Are o adâncime maxima de 510 m, o adâncime medie de 125 m, un volum de apa de 1800 km3 si se afla la 710 m sub nivelul marii. Luând în calcul masuratorile de densitate s-a stabilit ca are o vechime de 500000-1000000 de ani.
Lacul Vostok are în compozitie apa dulce. Cercetatorii spera ca, lacul Vostok va servi drept laborator terestru natural, ajutând la întelegerea conditiilor care pot exista în presupusele oceane de suprafata de pe satelitii planetei Jupiter, Europa si Callisto.

Premiera Mondiala in anul 2012, cercetatorii rusi au reusit sa ajunga la suprafata misteriosului lac Vostok din Antarctica, ascuns sub un strat de gheata de aproape patru kilometri, dupa foraje care au durat peste 40 de ani.
"După ce am eliminat orice posibilitate ca probele să fi fost contaminate, am descoperit bacterii cu ADN care nu coincide cu nicio altă formă de viaţă pe care o cunoaştem", a declarat Sergei Bulat, genetician la Institutul de Fizică Nucleară din Sankt Petersburg. In urma recoltarii probelor biologice din apa lacului s-au gasit 3500 secvente de ADN diferite.
Totuşi, rezultatele cercetătorilor ruşi trebuie verificate şi de experţi independenţi înainte ca concluzia lor să fie acceptată.